Jurnalista de investigaţii Jeff Sefton face o anchetă asupra dispariţiei fratelui ei, Nate. Obsedat de o emisiune TV, denumită Cult, acesta se simţea de ceva timp ameninţat. Un presentiment al lui Nate pe care Jeff nu l-a luat în serios până acum...
Cu ajutorul lui Skye, o asistentă de producţie a show-ului TV din ce în ce mai suspicioasă cu privire la intenţiile liderului Cultului, Billy Grimm, ajunge să pătrundă în acest univers aflat la graniţa dintre ficţiune şi realitate. |
| Am constatat cu dezamăgire că evenimentele a două episoade n-au fost suficiente pentru o recenzie, aşa că am zis să aştept finalul pentru a trage câteva concluzii privitoare la serialul ăsta. Şi nici aşa nu sunt prea multe de spus |
 |
|
Ok, am aflat că că Nate era special pentru că putea să descifreze mai bine ca oricine mesajele din serial, dar şi pe cele dintr-un manuscris descoperit într-o biserică închinată tocmai televiziunii. De fapt, singurul scop al celor care au crescut în cultul de la Moon Hill era să descopere unde le-au dispărut părinţii în urmă cu 25 de ani. Deşi lăudabilă, iniţiativa nu justifică sub nicio formă moartea atâtor oameni de-a lungul timpului, inclusiv a adepţilor serialului care încercau să găsească mesajele ascunse!
Au mai fost introduse câteva personaje, dar mai mult cu numele. Cel mai important a fost Phillip Kellian, liderul cultului de la Moon Hill, cel care a inspirat personajul Billy Grimm şi care a fost într-un fel sau altul partener cu Steven Rae. Phillip ăsta era tatăl lui Stuart şi a descoperit la un moment ceva atât de important despre puterea televiziunii, încât consecinţa a fost moartea tuturor adulţilor din cultul său. N-am mai aflat care era marea revelaţie, dar se pare că avea legătură cu termeni pompoşi precum fuziunea neurală sau cunoştinţa coerentă. Tot neclar a rămas şi statutul organizaţiei apărute din senin care i-a omorât şi i-a zidit pe oamenii ăia în biserică pe modelul Meşterului Manole!
Devenit practic personaj principal în ultimele episoade, Stuart s-a agitat degeaba.
|
 |
|
Toate acţiunile întreprinse de el pentru îmbrobodirea lui Roger au vizat doar obţinerea de la acesta a scenariului original al unui episod, manevra fiind descoperită relativ uşor de actor! Adică un tip care a ordonat uciderea atâtor oameni nu putea obţine prin forţă câteva hârtii, fără să-şi compromită relaţia cu fiica sa? Stuart a descoperit apoi că părinţii lui sunt morţi, a trecut puţin şi pe la mititica, iar subalternii s-au întors împotriva lui, urmând probabil să-l execute niţel. Nasol de el!
|
 |
|
Am mai remarcat că serialul din interiorul serialului a devenit din ce în ce mai neinteresant, pe măsură ce ne-am apropiat de final. În afara lui Billy, personajele au fost fade, iar legăturile cu "lumea reală” au fost relativ puţine şi au apărut doar pe final. Mă refer la cadavrele din pereţi şi la faptul că personajul Kelly s-a bazat pe Cathy, o fostă poliţistă şi prietenă cu tatăl lui Stuart. Singura parte oarecum neşteptată venit odată cu scena live, împuşcarea pe bune a lui Roger fiind o încheiere decentă, mai ales în situaţia în care ar fi urmat şi un sezon doi!
Surpriza pe care o aşteptam în final a fost un mare fâs, căci prevăzusem încă de la episodul 6 că tatăl lui Skye o să reapară! Dacă era doar un fan al serialului sau chiar Steven Rae n-o să ştim niciodată. Eu unul sper să fi fost geniul din spatele cortinei, măcar aşa de amorul artei şi în ciuda lui Skye, care m-a iritat teribil încă de la început!
|
 |
|
